vineri, 5 februarie 2016

Cine-a pus pisica-n drum ?



                       Daca m-ar pune cineva sa te descriu sau sa te aseman cu ceva, nu stiu ce as putea raspunde. Si chiar daca as face-o, nu ar fi pe intelesul nimanui. Eu te descriu doar pe intelesul meu, deoarece esti numai al meu si doar eu trebuie sa te inteleg , deoarece iti apartin numai tie. Stiu, poate sunt egoista, dar doar eu inteleg. Poate putin si tu, nu stiu. Dar de multe ori nici eu nu inteleg. Si stii anume ce ? Nu iti inteleg comportamentul si totusi ar trebui sa inteleg deoarece esti al meu, e ca si cum as vorbi despre o bucatica din mine.
                       Dar pana la urma nu stiu ce ascunde sufletul tau misterios. Misterios ca o pisica. Da, esti ca o pisica de multe ori. Frumos, misterios, rasfatat. Atunci cand cerul plange, vii  pe canapea si te ghemuiesti in bratele mele pentru a te incalzi asemenea unei pisici. Si ador sa stau pe o astfel de vreme in casa cu tine, in pijamale si cu parul ciufulit.Si stii ce ma bucura cel mai mult la o astfel de vreme ? Ca doar tu ma poti vedea asa. Dar de multe ori ma intristezi, iar atunci toata bucuria acumulata parca se evapora ramanand fara urma.
                        Si cu toate astea, imi adun puterile sufletesti si se naste inauntrul meu entuziasmul si placerea de a ma juca cu tine, de a vorbi, de a te asculta, si fix atunci, cand renasc din propria-mi cenusa provocata de tine, te gasesti sa ma ignori si sa ma indepartezi, exact cum face o pisica cand dai sa o mangai, iar ea , lipsita de buna dispozitie, incepe sa isi balanseze stufoasa coada nervoasa in timp ce se pregateste sa isi arate gheruta, in semn de a fi lasata in pace, dar totusi continui sa o mangai constient ca poate te vei alege cu o dunga rosie si usturatoare.
                        Si intocmai asa fac eu.. imi deschid sufletul catre tine constienta ca ma voi alege cu rani.. si eu tot continui. Of, nu stiu de ce esti asa uneori si ajung sa ma intristez din doua motive: in primul rand pentru ca ma ranesti, iar in al doilea, pentru ca sunt momente cand nu inteleg de ce comportamentul tau se debusoleaza. Asa considerati voi, partea masculina, ca e mai bine, adica,voi pisicilor.
                       Vrei oare o alta stapana ? Sa vezi cum e si cu altcineva ?
 Pisica rea ce esti ! De ce  iti arati coltii si ghearele cand vreau  sa ma apropii de tine ? Sau cand vreau sa imi petrec timp si sa ma joc,  tu pleci de parca ai obtinut o victorie ! Iar atunci cand doar tu ai chef vii si te lingusesti pe langa mine, iar eu totusi raman, nu plec asa cum procedezi tu. Eu sunt dispusa sa te astept, dar tu nu de multe ori. Nu te mai inteleg, clar. Si am obosit si tot stau sa ma intreb : cine- a pus pisica-n drum ?  In drumul meu..



                                     


Mai multe articole pe aceasta tema :  http://www.cartim.ro/jocul-cuvintelor-72/

joi, 13 august 2015

Mit


                 O glezna subtire se afunda in nisipul moale proaspat sarutat de un val oceanic naravas.
                 Un picior alb frumos sculptat iesit de sub materialul rochii de voal facu pasi marunti pana intalni o gamba ce definea trasaturi masculine.
                 Apoi piciorul fin se facu nevazut.
                 Mai era putin ca degetele mainii drepte sa atinga tavanul cerului devenit plumburiu acum in timp ce bratele groase se imbratisau printr-o mangaiere cu talia ce trada caracteristici de tanara firava.
                 Ce manifestare a mitului etern: acela al cuplului de indragostiti !
                 Ochiti de privirile trecatoare ale sufletelor, nu simteau deloc stanjeneala in corpurile lor tremurand a iubire, ci isi continuau in liniste ritualul lor de imbratisari infometate.
                 In lumea lor creata din mangaieri, timpul se opri in loc, valvataia valurilor sparte de malul marii se diminua, iar sufletele lor se prinsera de maini intr-un fel de incantatie purificatoare.
                 Si se produ pulbere de magie in atmosfera fosforescenta.
                 Si intreg universul cu stele mii se nascu sub dorinta iubirii celor doi.
                 Simteau cum parti din sufletele lor se iubeau inca de la inceputul inceputurilor.



                                                       

joi, 5 februarie 2015

let it be



           Ai vazut cat ploua ?
           Stau lipita de fereastra,imbracata in puloverul pe care mi l-ai oferit fara nici o afectiune in parc,cand ti se facuse mila de mine din cauza faptului ca tremuram.Dar nu de frigul in sine, ci de frigul din privirea ta, de felul cum pielea mea era supusa frisoanelor din lipsa imbratisarilor tale, din lipsa sarutarilor care presupun ca mi-ar fi napadit sira spinarii cu mici fioruri nevinovate.Si doare.Cum te vedeam langa mine sau indepartandu-te, fara sa te am sau sa te fii avut macar.Dar ma multumesc si cu acest ''frig'' pe care il obtin de fiecare data cand privirile ni se intersecteaza si intreaga lume se rezuma doar la noi doi in mintea mea. Si ce-ar fi fost daca ne aflam inauntrul unei frumoase clepsidre de cristal, sub forma a doua firisoare de nisip azur care sa se intalneasca la nesfarsit indiferent de cum era pozitionata clepsidra?
            Tot ploua ! Devine enervant, stiu.Sau poate nu.Poate un heruvim a cazut pe pamant si vazand doar oameni, s-a intristat si a inceput  pur si simplu sa planga.Vazand oameni, si nu umanitate, vazand fiinte evoluate, si nu iubire, marele haos ambalat frumos!
             Apropo,oare tu ai fost vreodata indragostit ? Ai simtit cum aceasta Chestie te face atat de vulnerabil, iti deschide mintea, inima, insemnand ca cineva poate patrunde in ele si sa le distruga.Dar eu iti garantez ca nu voi face astfel! Pariez pe felinarul meu cu licurici care, in cazul in care nu ai stii,inseamna mult pentru mine si nu l-as pune la bataie pe orice..sau pe oricine.
             Dar mai bine pun intrebarea daca tu poti iubi,stana rece de piatra.Vezi ce face iubirea ta din mine ? Cum ma poseda, cum ma determina sa fiu linistita si visatoare la noi doi, si cum in secunda urmatoare imi  anticipeaza toti nervii din constructia mea intrebandu-ma de ce nu pui odata capat orgoliului si ai incepe in a ma iubi ? Pentru ca simt ca tu ma iubesti sau cel putin dorinta te indeamna sa incerci sa o faci. Nu-ti mai trimite inima acasa fortand-o sa se odihneasca.Da-i frau liber, pentru ca are dreptul la libertatea de a alege. Iubirea nu se  poate naste si a se dezvolta daca ai tine-o incatusata de minte, pedepsindu-ti sufletul din a nu fi atins de sageata lui Cupidon.
              Si da, poate picaturile astea nesfarsite de ploaie sunt de fapt suferinta lui Cupidon cand vede ca refuzi sa ma iubesti, pe cand inima ta ar face stop cardiac stiind ca nu ma poate avea din cauza mintii tale realiste.
              Asa ca ce mai astepti ? Vreo invitatie speciala spre fericire pe plan sentimental ? Stai mai bine in banca ta si ti-ai invata inima libera sa simta, ai inteles ? Ca poate mai tarziu soarta te va taxa, si de ce sa nu te pregatesti in ridicarea unei frumoase note de 10 pentru iubirea pe care ai putea sa o cladesti ? Dar doar cu mine fireste. Si atunci cred ca voi innebuni din betia iubirii tale si chiar vom fi fericiti. Tu cu mine, eu cu tine.
               Dar stai putin, daca voi innebuni cu adevarat, ma vei putea iubi si asa ?


                                           
                                               

                                                         
                                                         

marți, 3 februarie 2015

Sub clar de cer senin





                Si ii era dor.Ii era asa dor ca numai gandul la miile de kilometri ii provoca durere ce ii distrugea chiar si capacitatea de a respira.Cat isi dorea in a putea taia din radacini distanta invelita in amaraciune doar pentru a-i reintalni universul caprui din irisii in care se revarsa, asemenea unui val de caldura primavaratica, intreaga lui iubire dupa care tanjeam..Da,ai ghicit,eu sunt,si el este.
               Si contactul vizual facea in asa fel incat sclipirile aurii din ochii lui bruni captau lumina iubirii din ochii mei migdalati de razele soarelui.Si numai privirea trada dorinta unei imbratisari din care eram imposibil de a fi dezlipita,din care nimeni si absolut nimic nu putea  sa il dsprinda din caldura emanata din universul care pe el, si pe mine totodata, ne purifica, metamorfozandu-ne in sculpturi ale iubirii. Si convinsi peste masura de explozia euforica a tot ceea ce insemna iubire pentru noi, constataseram, sub clar de cer senin, ca unii oameni nu iubesc decat o singura data,la baza acestui principiu stand importanta ascultarii sufletului. Poti detine toate averile si atentia cuvenita, dar daca dimineata nu te trezesti alaturi de persoana dupa care sufletul tau tanjeste, e totul in zadar. Si iata,cat de important este sa iti asculti sufletul !
               O, grifonul meu cu aripi de inger ! Suntem prizonierii propriei noastre custi, in care distanta, intruchipata intr-o ispita de un rau necesar, s-a dovedit a fi pana la urma mentorul nostru spiritual fara voie,fara de care nu ar fi fost posibil acest traseu initiatic,cale catre maturizarea sentimentelor pe care le nutrim reciproc. Dar poate soarta ne va pune din nou si din nou la incercare , testandu-ne iubirea acumulata in felinarul inauntrul caruia licuricii isi cer dreptul de proprietate.
                Si poate vei inceta intr-o zi din a te mai gandi la mine ca la un exemplar unicat de fluture si se va naste dorinta de a captura alti fluturi,dorinta de nou inundandu-te si vei uita, devenind atat de arogant incat a-i cladi un zid intre tine si fluturele  in jurul caruia te orientai sa iti cladesti viitorul.Si poate vei obosi intr-o zi din a mai cauta asemanarea mea pe chipuri straine ,de care nu te-ai mai putea atasa cum erai obisnuit sa o faci.Si poate intr-o zi ne vom intersecta in aria de vizor a aceluiasi clar de cer senin,sub care ne declaram odata iubirea,dar acum sub ipostaza a doi straini complet indiferenti unul fata de celalalt: tu ca un fost grifon cu aripi de inger,iar eu ca un fost fluture timid.
                Si in fond, cum poate lua nastere iubirea eterna intre doi reprezentanti a unor lumi diferite, avand in comun doar infinitatea cerului senin ? Dar cine stie, iubirea nu inceteaza niciodata din a-si face prezenta in cele mai neastepate moduri...

                                           
                                                 


joi, 14 august 2014

Sentimente inecate!..



         

                 Si cand vine vorba de sentimente tradate, de multitudinea dezamagirilor ce te incoltesc din toate punctele cardinale asemenea unei haite de lupi fiorosi, avand boturile patate de sange, mandrii fiind in urma actului criminal de care au dat dovada, se naste nevoia de a te elibera de povara grea ce crunt iti apasa micii umeri ai cutiei toracice,goi sub domnia arsitei; simti nevoia de a gasi o modalitate eficienta de a atinge libertatea sufleteasca dupa care tanjesti ori de cate ori moralul iti este plonjat la pamant asemenea unei ancore aruncata fara mila peste bord, a carei soarta nu intereseaza pe nimeni in vederea pierderii sau deteriorarii acesteia.
                 Si iata cum aceasta nepasare pe care multi (chiar foarte multi ) o manifesta ori de cate ori au sansa sub nenumarate feluri care mai de care mai lipsite de orice urma detasata de un act de apreciere sau unul acompaniat de putina iubire, nu face deloc ochii dulci, mai ales celor care au fost asamblati de Creator sa dea atentie oricarui detaliu omis de altii sau oricarui gest sau vorba directionata de a injunghia un suflet caruia chiar ii pasa,un suflet care, asemenea unui puzzle, accepta si pastreaza toate piesele pe care viata le ofera intr-un mod mai placut sau uneori greu de acceptat, ca la final, puse cap la cap, sa completeze sensibilitatea bine ascunsa in spatele chipului de o alba nuanta de statuie indelung slefuita de impulsurile luminoase a vietii interioare.
                 Si daca linistea si starea de bine imi va mai fi mult amenintata de factorii negativi,va veni o zi in care,luandu-mi inima in dinti,m-as razbuna inecandu-mi sentimentele astea devenite enervante de prea multa bagare de seama, intr-o ceasca (de un portelan alb crestat cu model primavaratic) de cafea bine aromata si fierbinte, al carei abur fumuriu le-ar racii,provocandu-le o stare de indiferenta.Dar in tot acest plan al meu gandit efemer, intervine un obstacol ce se opune ducerii la capat al ideilor mele minutioase: opunerea vointei mele de a-mi hrani papilele gustative cu acea aroma dulce-amaruie, devenind imposibil iata sa-mi inec sentimentele in licoarea bruna.
                Si ma gandesc acum ca ar fi o risipa stand la o masuta frumos modelata de un fier forjat auriu, la umbra unei terase pariziene a carei liniste  sa se intensifice romantic in urma trecerii unui cuplu a carui ploaie de sarutari si cuvinte dulci sa rasune cu ecouri sau copilasi fugind de brutarul ale carui painici bine rumenite fusera furate de pe tejghea, in timp ce astept chelnerul cu alba ceasca  de cafeaua arabica neagra,doar pentru linistea sentimentelor mele ravasite.
                Dar poate forul meu interior imi taie din radacini declansarea poftei de cafea, fiind de partea sentimentelor in scopul acceptarii si pastrarii lor, fapt ce ar duce la pregatirea slefuirii formarii mele ca om sensibil in societatea roasa de molii si cuprinsa de bughete de mucegai...


                                                         

vineri, 8 august 2014

Rasfat pe timp de ploaie.



                  Sunt zile in care ai vrea sa-ti dedici din timpul tau pretios pentru a-ti rasfata talpile picioarelor alergand pe nisipul incins de soarele varatic sau inotand in apa oceanului sarat de teama daca nu cumva esti spionat de prezenta catorva meduze iesite la o plimbare ca fetele, sau serile petrecute numarand miliardele de stele cusute cu fir de argint  pe cerul nocturn,tinand de mana persoana iubita,gadilindu-ti urechea cu soapte emanate de iubire''Te iubesc cate stele sunt pe cer'', sau minutele petrecute dialogand cu buncica ascultandu-i regretele tineretii sterse de buretele batranetii acum, sau iesirile cu prietenii din gasca vesela sau drumetiile in natura alaturi de familie si cainele alergand dupa frumosii fluturi.
                   Dar mai sunt si zile sterse de stropii de ploaie, rase de grauntele de zambet, in care simti nevoia de a dedica din pretioasele tale minute si ore doar pentru rasfatul timpanului vibrand de melodiile aflate pe aceeasi unda cu starea ta din ziua respectiva,rasfatul curiosilor ochii in a se hrani cu sirurile de cuvinte, rasfatul degetelelor in a asterne mai mult sentimente pe hartia proaspata sau rasfatul nasului fin in colectarea mirosului puternic si dulceag de hartie veche emanand din cartile cartonate.
                    Si stand asa, intr-o multitudine de amestecuri de sunete, sentimente si hartie, nu iert din ochi spectacolul ploii ce se desfasoara la un geam distanta de mine.Si ma intreb cat de minunat poate fi si acest fenomen inexplicabil al naturii ! Cum miile si miile de boabe de apa calatoresc, cazand si spargandu-se in contact cu pamantul sec,avand misiunea de al mangaia aflat in stare de deshidratare.
                    Si trist este faptul ca unele persoane doar vad ploaia, pe cand altele o simt.Iar prin acest ''o simt'' nu fac referire la datul buzna din casa in asteptarea ciorchinilor de ploaie pentru a-ti face hainele una cu pielea,exclamand subconstientului tau un ''Brrr!", in urma aparitiei pielii de gaina sau gasindu-ti placerea in a sari in baltile acumulate pe drumul pietros.NU ! Aici este vorba de un alt fel de a simti,fel ce-l poti lua drept o taina a secretului frumusetii ploii.E vorba de acea stare euforica si nevinovata specifica zilelor ploioase si reactia naturii dupa trecerea acestora,cand ciripitul pasarilor  devine mai intens,cand totul revine mai in forma,cand varaticele culori isi mai accentueaza din nuante.
                      Si astel imi vine a dansa pe iarba uda cu picioarele goale in rosia-mi rochie si paru-mi matasos bucurandu-se de o libertate temporala, in semn de multumire ploii pentru starea de bine inrudita cu melancolie ce o poate oferi.
                      Si,odata cu invelirea ochilor umezi cu pleoapele reci,simt cum trupul palid si frumos conturat de rosul casmir, imi este cuprins de bratele racoroase ale libertatii, schitand impreuna o coregrafie de vals pana cand ploaia s-ar opri,iar realitatea cruda m-ar reinvalui cu rutina obisnuita de zi cu zi...


                                                   

miercuri, 23 iulie 2014

Un egoist ''nu vreau'' diminuat



                     '' Nu vreau'' sa iti complic viata cu prezenta mea tacuta si timida.Si cum mie una nu imi plac deloc complicatiile, pot lua acest sentiment drept ceva necomun intre noi doi.Insa tare mult ii place vietii sa alerge galopand si sa se alieze cu complicatiile acestea, dorind sa ne aduca impreuna oricand si oriunde, incercand
sa ne demonstreze cat adevar graieste in zicala ''Opusele se atrag''.
Tu vrei insa sa iti complici viata cu prezenta mea colorata de secretele pe care ochii tai ard de nerabdare de a le descifra, secrete launtrice pline de viata care te fac sa vezi alb-negrul opac in culori fosforescente si vibrand de bataia aripilor de fluturi, lucru ce constata concret un prim pas catre o iubire impartasita.
                       ''Nu vreau'' sa fiu acuzata de posibilele rani ale palmelor tale provocate de constructia unei posibile barci, croindu-i traseul de a ne duce traversand marea departare catre luna aruncand in juru-i pulbere de lumina argintie, loc perfect in care tu ai avea sansa de a crea o atmosfera de liniste si de siguranta, transmitand-o si mie printr-un sarut apasat pe fruntea-ami umbrita de inaltimea ta sfidatoare.
Tu vrei insa sa te bucuri de acele rani usturatoare, fiind constient de faptul ca era vorba de contributia mea, chiar daca am folosit-o intr-un mod mai putin placut, tie fiindu-ti indiferent de starea ta fizica, atata timp cat cea launtrica era rasplatita cu zambetul meu nascut in urma nocturnei plimbari chiar la poalele discului lunar.
                       Si asa, poate al meu ''nu vreau'' egoist, improscat cu atatea si atatea dovezi frumos ornamentate cu iubire, ar mai ceda din orgoliul si indiferenta pe care tu ai adus-o la viata odata cu tradarile si dezamagirile expediate catre destinatarul sufletului meu, eul.Si poate asa ne-am reintoarce la vremea cand fluturii mei erau alintati de adierea dulce provocata de bataia aripilor fluturilor tai, recapatand formele si consistenta sentimentelor sensibile nutrite firescului omenesc.
                        Si brusc imi amintesc de o carte, ai carei pagini incercau sa demonstreze faptul ca totul in lume e coruptibil, ca nimic nu va ramane etern si frumos.Si brusc ma gandesc ca poate toata povestea asta a noastra e doar de scurta durata si poate nu va ramane eterna si frumoasa asa cum ai vrea tu sau poate cum as vrea eu.Si atunci oare, ce e de facut ? Sper doar ca nu voi ramane atat de saraca in urma gandurilor framantate incat sa uit pentru o perioada de timp cum e sa mai dai frau liber gandurilor pozitize, decorate fiind de zambete largi pana la urechi.
                       '' Nu vreau'' da devin asa saraca golindu-ma si oferindu-ti din putina mea iubire pe care ti-am inmagazinat-o.Tu vrei insa sa devin saraca darunindu-ti din iubirea mea pentru a ma imbogati tu apoi cu iubirea ta excesiva.
                        '' Nu vreau'' sa iti diluez tacerea, facandu-te sa te rupi de concentrarea pe care o acorzi ziarului diminetile la micul dejun,adresandu-ti un ''Multumesc'' scutit de prea multa afectiune, pentru masa matinala pregatita special in scopul satisfacerii papilelor mele gustative.Tu vrei insa sa te fac ca doar mie sa-mi acorzi concentrarea si atentia chiar de dis de dimineata, bucurandu-te la auzul unuei aprecieri venite din partea mea la efortul depus in ornamentarea farfuriilor, facandu-te sa realizezi ca nimic din ce faci sau din ce ai face pentru  mine nu este in zadar.
                        '' Nu vreau'' sa iti tulbur somnul in timp ce degetele-mi aluneca pe obrajii tai rapusi de arsita soarelui sau sa-mi fuga cate un sarut pe fruntea-ti lipita de gatul meu palid.Tu vrei insa sa te tin treaz si sa-ti mangai negrii ochii prin care vad limpede toti fluturasii din al tau stomac,fluturi ce se dezlantuie in preajma-mi sau sa iti potolesc temperatura ridicata a obrajilor cu un sarut mic si racoritor de-al meu.
                        '' Nu vreau'' sa imi deschid larg bratele pentru a te ivi tu intre ele, rezultand o imbratisare de lunga durata,deoarece alta data cand as avea nevoie de o imbratisare si n-ai fi langa mine, m-as intreba '' cum ar fi fost daca mi-ai oferi una ? '', si astfel mai rau mi-as necaji sufletul trist si bratele-mi reci.Tu vrei insa sa ma inconjori printr-o imbratisare, daruindu-mi din caldura si iubirea sincera pe care mi-o porti, vrand sa te asiguri ca inteleg faptul ca la tine voi gasi siguranta si afectiune, determinandu-ma sa spun cu incredete ''Sunt acasa ! ''